Top 10 statusuri din luna iunie!

A mai trecut o luna, cu statusuri interesante si mai putin interesante, creative si mai putin creative. Iata cele 10 statusuri din iunie, care merita sa fie supuse la vot. Enjoy!

Read Full Post »

Cum se impart zilele de concediu??

Problema cu care ma confrunt cam de-o jumatate de an este: Cum imi impart cele 25 de zile de concediu pe un an intreg? Pana acum aveam nelipsitele vacante de vara, iarna si paste si acum am 25 de zile tot anul (mai putin decat toata vacanta de vara). S-a zis cu verile lungi in Romania sau in Spania. Inca nu am invatat sa-mi dozez zilele asa ca daca acum doi ani am mers pentru 2 saptamani in croatia, acum merg doar pentru una. Numar cu disperare zilele de concediu si constat ca se scurg din ce in ce mai mult… Vreau sa fac inca atatea lucruri, sa vizitez atatia prieteni si tari dar cu 25 de zile pe an nu faci mare lucru. Eh da ca sa vorbim si despre lucrurile pozitive in ceea ce priveste concediul, pot sa mi-l iau cam cand vreau eu… depinde doar de colege sa nu ne potrivim toate la aceiasi data, dar in rest…

Ok… stiti ceva…? Ma duc sa-mi fac bagajele ca maine plec in Croatiaaaaaaaaaaa!!

Read Full Post »

Zece

Read Full Post »

Konfuzius sagte…

 

“Beobachte

wie er handelt,

betrachte seine Motive

und untersuche,

worin er

seine Ruhe findet.

Wie könnte er

noch etwas verbergen?”

Read Full Post »

Lectie de mate

Scopul acestei lectii este sa invatam sa rezolvam probleme de matematica, folosind cele invatate in scoala primara, la liceu si la facultate.

Veti primi trei numere si rezultatul. Pentru a capata rezultatul, se poate folosi orice operatie matematica.

De exemplu: 2 + 2 + 2 = 6

Este simplu, nu? La fel trebuie sa procedati si in continuare:

1     1     1 = 6

2     2     2 = 6

3     3     3 = 6

4     4     4 = 6

5     5     5 = 6

6     6     6 = 6

7     7     7 = 6

8     8     8 = 6

9     9     9 = 6

Astept rezolvarea acestor probleme de la voi. Daca in urmatoarele 14 zile nu sunt rezolvate toate problemele, voi posta rezultatele pe blog.

Read Full Post »

Primavera in anticipio

Read Full Post »

Jocul de-a v-ati ascunselea

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand PLICTISEALA a cascat pentru a treia oara, NEBUNIA, nebunatica ca intotdeauna a propus: “Haideti sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” INTRIGA si-a ridicat ispitita sprancenele, iar CURIOZITATEA neputand sa se retina a intrebat: “V-ati ascunselea? Ce mai este si acesta? Este oare vreun joc?” NEBUNIA a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…

ENTUZIASMUL a luat-o la dans pe EUFORIE, iar BUCURIA a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si INDOIALA s-a lasat convinsa, ba mai mult chiar si APATIA cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa i-a parte la aceasta activitate. ADEVARUL a preferat sa nu se ascunda: “de ce sa ma ascund daca pana la urma tot voi fi descoperit?” AROGANTA a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar LASITATEA a preferat sa nu indrazneasca.

“Unu, doi, trei” a inceput NEBUNIA sa numere. Prima care s-a ascuns a fost LENEA, care, ca intotdeauna s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. CREDINTA s-a inaltat spre cer, iar INVIDIA s-a ascuns in umbra TRIUMFULUI care, prin propriile sale forte a ajuns in coroana celui mai inalt copac. GENEROZITATEA aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il gasea parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei, decat pentru sine. Un lac de cristal – locul ideal pentru FRUMUSETE. Scorbura unui copac – locul perfect pentru RUSINE. Zborul unui fluture – minunat pentru VOLUPTUOZITATE. Rafala unui vant – locul magnific pentru LIBERTATE.

EGOISMUL dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. MINCIUNA s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu), iar PASIUNEA si DORINTA in craterul unui vulcan. NEATENTIA pur si simplu a uitat unde s-a ascuns…dar aceasta nu este asa de important!

Cand NEBUNIA a ajuns la 999.999, DRAGOSTEA nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata… pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata s-a ascuns intre flori.

“Un milion” a numarat NEBUNIA si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost LENEA, la numai trei pasi. Dupa aceasta CREDINTA a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar PASIUNEA si cu DORINTA au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda a fost gasita si INVIDIA, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea TRIUMFUL. EGOISMUL nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand mai departe, atat de mult, i s-a facut sete si venind spre lac a descoperit-o pe FRUMUSETE. Cu INVIDIA a fost si mai usor, caci aceasta se cocotase pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, TALENTUL in iarba tanara, FRICA intr-o pestera intunecata, MINCIUNA in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… era totusi la fundul oceanului), chiar si pe NEATENTIE, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai DRAGOSTEA nu putea fi gasita. NEBUNIA o cautase in fiecare tufis, in fiecare izvor, pe piscurile muntilor, si cand era aproape gata sa renunte a zarit tufa de trandafiri infloriti. Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impus ochii DRAGOSTEI. NEBUNIA nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.

Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA e oarba si NEBUNIA o insoteste mereu!

Read Full Post »

O zi lunga cu evenimente speciale

13.06.2009

Este ora 8 cand fac ochi. Ii inchid din nou si ma intorc pe partea cealalta. As mai dormi un pic. Pe hol aud vocea lui Fredi si vasele in bucatarie. Azi va fi o zi luuunga. Mancam cu toata familia impreuna – dupa bunul nostru obicei. In timp ce ceilalti se imbraca, eu imi aranjez toate lucrurile. Sa nu uit cadoul pentru mireasa, florile, cartea de cantari pentru dupa masa, si ceva de mancare intr-o caserola ca nu o sa ajung acasa. Aaa si cadoul pentru prietena mea care a avut ziua sa nu-l uit. Si navi. Fara navi sunt pierduta in spatiu azi. Ahh cu ce ma incalt? Hmm cred ca stiu. Ok. Intre timp toata lumea a plecat. Mai bine, am loc la oglinda in baie 🙂 Uff ce tarziu e. Am luat totul? Mami se intoarce ca a uitat florile. Lasa ca le iau eu. Cand ies pe usa nu mai am nici-o mana libera sa incui usa. Intr-un final ajung la masina. E deja ora 10. La 10h30 incepe botezul. Ajung cu masina la prima intersectie cand hotarasc sa ma intorc inapoi. Cu papucii astia nu pot sa conduc. Cand se face verde ma asigur si intorc masina. Ce tarziu e. Dar imi trebuie sa iau balerinii la mine. Din fericire joi a fost sarbatoare, asa ca multi sunt plecati in concediu si nu e mult trafic. Ajung la 10h30 la adunare. Curtea e plina de masini si de oamenii care ies de la lectiune. Sunt intampinata de o prietena care imi spune la multi ani. O floare s-a cam ofilit. Pun florile intr-o galeata cu apa unde si altii inaintea mea au pus florile lor. Ma duc repede la frigider si pun caserola cu mancarea pentru pranz in frigider… care fiind gol nu e pornit. Of.

In ultimul moment, inainte sa inceapa botezul imi iau locul la cor. In timpul cantarii “Este soare azi in viata mea” lacrimi imi curg pe obraji. Mai intai a fost doar una mica, dar acum nu le mai pot opri. Este o atmosfera deosebita si cu toate ca ma lupt din rasputeri cu lacrimile, ele nu se opresc. Un copil dupa primul rand se uita cu mila la mine. Daca as putea sa ii spun ca plang de bucurie si ca nu trebuie sa-i fie mila de mine… Abia cand s-a terminat cantarea s-au oprit si lacrimile mele. Dupa cantarea de cor o prietena imi face semn sa ma uit pe telefon. Mi-a scris un mesaj in care ma intreaba de ce plang. Ii raspund ca nu stiu, pur si simplu mi-a venit sa plang. Un program frumos urmeaza. As vrea sa fotografiez mai mult, dar il vad pe Sorin ca fotografiaza el. O sa-i cer lui pozele. Urmeaza un botez foarte frumos, cu muzica speciala. Momentul cand Erich este botezat de catre tatal lui, nu este numai pentru familia lui foarte miscator, ci pentru intreaga sala.

Dupa primirea candidatilor de botez ma uit la ceas. E aproape ora 1. La 3 trebuie sa fiu la nunta. Si neaparat trebuie sa facem repetitie pentru dupa masa. Din fericire dirijoarea ne spune ca nu avem acum repetitie cu corul, ci dupa masa. Asta e salvarea mea. Vreau sa ii dau prietenei mele cadoul, cand vad ca si ea are unul pentru mine. Imi spune niste cuvinte foarte calde, care ma fac sa fiu bucuroasa ca o am ca prietena. Repetitia cu quartett-ul pentru programul de dupa masa o facem cu multa galagie de fond, in timp ce lumea se fotografiaza cu candidatii de botez. Dupa repetitie, ma alatur si eu celor care fac poze:

Este aproape ora 2. De mancat nu mai am timp si nici foame nu imi e. Din fericire ajung destul de repede in centru. Cele 40 de minute care mai mi-au ramas sunt necesare ca sa gasesc un loc de parcare. Ajung aproape la disperare. Nu numai ca nu sunt locuri libere, dar vad atatea masini care au parcat gresit, ca ma gandesc ca nici atat nu am sansa sa gasesc un loc. Intr-un final gasesc un loc de parcare, dar imi dau seama ca e prea departe de biserica. Asa ca continui cautarea, pana in sfarsit gasesc un loc. Cobor din masina si … nu mai stiu unde e biserica. Nu veniti cu masina pe centru in weekend cand e vremea frumoasa afara. Mai am 5 minute sa gasesc biserica. Si cum austriecii sunt punctuali, ajung cu fix un minut inainte sa inceapa nunta.

Nunta este intr-o biserica catolica cu o atmosfera deosebita. Este a doua nunta catolica la care merg, si totul mi se pare foarte interesant. Fata care sta langa mine, o cunosc mai de mult, de cand faceam practica la actuala mireasa (care a fost profesoara mea) nu intelege nimic din predica. Predica este despre Pavel, asa ca incerc sa ii explic in soapta ideea centrala. Pentru cineva care nu cunoaste Biblia este intr-adevar greu de inteles. La iesire am facut un spalier pentru cuplul proaspat casatorit. Pe o parte stau patru avocati imbracati in robe, tiannd cate o carte in mana (mirele este avocat), pe cealalta parte stam noi aliniate, patru terapeute, tinand carti si orteze (mireasa fiind terapeuta). Asa facem un tunel pentru miri prin care trec. Ramanem asa pana trec cei mai importanti oaspeti, apoi incep sa ne doara mainile. Ma bucur ca pot vorbi cu cativa cunoscuti. Dupa ce felicit mireasa si facem cateva poze ma grabesc sa ajung la adunare pentru programul de dupa masa. Este deja trecut de 5, si la 5h45 trebuie sa fiu la adunare.

 Obosita si nemancata ajung la 6 fix la adunare. Mergem repede in camera de sus, unde de fapt copiii fac repetitie, si trecem de 2x prin cantare. La foame nu ma mai gandesc, acum imi trebuie energia pentru cantat. Cele 2 piese ies ok, tinand cont la cat de putin am repetat impreuna. Dupa program urmeaza repetitia cu corul mare. Intre timp am reusit sa mananc ceva, asa ca am reusit sa acumulez putina energie pentru ultima activitate din aceasta zi. Ajung la 11 acasa si cad direct in pat. Am reusit sa fac tot ce mi-am propus. Am reusit sa particip la 2 evenimente foarte importante in viata sarbatoritilor si ma bucur de aceasta. Nu stiu daca mi se va mai intampla vreodata sa merg la botez si la nunta in aceias zi, si sa mai particip si la un program. De acea aceasta zi va ramane memorabila.

Read Full Post »

Secretul fericirii!!

Oamenii de stiinta din universitatea elitara Harvard au reusit insfarsit – dupa mai mult de 70 de ani de cercetare – sa descopere formula fericirii. Ei au studiat dealungul anilor istoriile de viata a 268 de barbati cu rezultatul, ca 7 factori sunt decisivi pentru o viata fericita:

– o atitudine corecta asupra vietii

– educatie scolara

– o relatie stabila

– abstinenta de la tigari

– abstinenta de la alcool

– activitati sportive

– o greutate corporala sanatoasa

Cine se incadreaza in aceste puncte, duce o viata fericita, spun oamenii de stiinta din America. Mai mult decat atat, ei vor fi crutati de depresii si alte boli psihice.  Foarte important este factorul relatiilor: 93% din participanti, care au atins varsta de 63 ani, aveau o relatie puternica cu fratii lor. Studiul a fost pornit in anul 1937 in Harvard. Participantii studiului erau numai barbati, deoarece femeile nu aveau acces la universtitate la acea data. Printre participantii studiului se afla si John F. Kennedy.

Cu mai mult de un secol inainte Ellen G. White a vorbit intocmai de aceste lucruri, fara sa fie nevoita sa investeasca nenumarate ore, zile, luni si ani intr-un studiu atat de complex. Bazata pe Biblie si Inspiratia Divina, ea ne invata in cartile ei cum sa ducem o viata mai sanatoasa si fericita.

Conceptul adventist NEW START include intocmai factorii, care au fost descoperiti la Universitatea din Harvard:

N          Nutrition or Diet (alimentatie)

E          Exercition (exercitie fizica)

W          Water (apa)

 

S          Sunlight (lumina soarelui)

T         Temperance (temperanta)

A          Air (aerul)

R          Rest (odihna)

T         Trust in divine power (credinta puterea divina)

sursa si linkuri utile:

– Studiul din Harward: Ziarul “Heute” din 17.06.09,

– The Fit between Adventist Health Principles, and discoveries in modern biomedical science: http://www.aiias.edu/ict/vol_26A/26Acc_037-055.htm 

– Newstart (germana): http://www.dvg-online.de/PDF/NEWSTART2002.pdf

Read Full Post »

The Race

An inspirational story about struggling against failure

THE RACE

original poem by D. H. Groberg

Whenever I start to hang my head in front of failure’s face,
my downward fall is broken by the memory of a race. 
A children’s race, young boys, young men; how I remember well,
excitement sure, but also fear, it wasn’t hard to tell.

They all lined up so full of hope, each thought to win that race
or tie for first, or if not that, at least take second place. 
Their parents watched from off the side, each cheering for their son,
and each boy hoped to show his folks that he would be the one.

The whistle blew and off they flew, like chariots of fire,
to win, to be the hero there, was each young boy’s desire. 
One boy in particular, whose dad was in the crowd,
was running in the lead and thought “My dad will be so proud.”

But as he speeded down the field and crossed a shallow dip,
the little boy who thought he’d win, lost his step and slipped.
Trying hard to catch himself, his arms flew everyplace,
and midst the laughter of the crowd he fell flat on his face.

As he fell, his hope fell too; he couldn’t win it now.
Humiliated, he just wished to disappear somehow.
But as he fell his dad stood up and showed his anxious face,
which to the boy so clearly said, “Get up and win that race!”

He quickly rose, no damage done, behind a bit that’s all,
and ran with all his mind and might to make up for his fall. 
So anxious to restore himself, to catch up and to win,
his mind went faster than his legs. He slipped and fell again.

He wished that he had quit before with only one disgrace.
“I’m hopeless as a runner now, I shouldn’t try to race.”
But through the laughing crowd he searched and found his father’s face
with a steady look that said again, “Get up and win that race!”

So he jumped up to try again, ten yards behind the last.
“If I’m to gain those yards,” he thought, “I’ve got to run real fast!” 
Exceeding everything he had, he regained eight, then ten…
but trying hard to catch the lead, he slipped and fell again.

Defeat! He lay there silently. A tear dropped from his eye.
“There’s no sense running anymore! Three strikes I’m out! Why try?
I’ve lost, so what’s the use?” he thought. “I’ll live with my disgrace.”
But then he thought about his dad, who soon he’d have to face.

“Get up,” an echo sounded low, “you haven’t lost at all,
for all you have to do to win is rise each time you fall. 
Get up!” the echo urged him on, “Get up and take your place!
You were not meant for failure here! Get up and win that race!”

So, up he rose to run once more, refusing to forfeit,
and he resolved that win or lose, at least he wouldn’t quit. 
So far behind the others now, the most he’d ever been,
still he gave it all he had and ran like he could win.

Three times he’d fallen stumbling, three times he rose again.
Too far behind to hope to win, he still ran to the end.
They cheered another boy who crossed the line and won first place,
head high and proud and happy — no falling, no disgrace.

But, when the fallen youngster crossed the line, in last place,
the crowd gave him a greater cheer for finishing the race. 
And even though he came in last with head bowed low, unproud,
you would have thought he’d won the race, to listen to the crowd.

And to his dad he sadly said, “I didn’t do so well.”
“To me, you won,” his father said. “You rose each time you fell.”
And now when things seem dark and bleak and difficult to face,
the memory of that little boy helps me in my own race.

For all of life is like that race, with ups and downs and all.
And all you have to do to win is rise each time you fall.
And when depression and despair shout loudly in my face,
another voice within me says, “Get up and win that race!”

Read Full Post »