Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Gandurile mele’ Category

Cand m-am urcat in dimineata aceasta ca de obicei la 6:37 in tren, mi-a venit un gand: De ce nu as citi Biblia in drum spre lucru? Urmatorul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca nimeni nu citeste biblia in transportul public. Cu siguranta multi crestini folosesc transportul public, si poate au avut acelas gand, dar ar fi putin ciudat sa o faca. M-am gandit ca si eu m-as simti ciudat sa citesc Biblia in public, asa ca am cautat un loc liber (nici n-ai idee ce aglomerat este la ora aceea) si am scos cartea “Dschungelkind” de Sabine Kuegler, care mi-a captivat atat de mult atentia incat nu am simtit ce se intampla in jurul meu.

Cand s-a apropiat statia unde trebuia sa cobor, a fost si prima data cand mi-am ridicat ochii din carte de cand ma asezasem pe locul meu. Vagonul se golise aproape complet, numai o fata, aproximativ de varsta mea, statea vis-a-vis de mine si citea in Biblie…

Advertisements

Read Full Post »

Amintiri…

Aveam 7 ani. Inima-mi batea tare, si Mamita – asa o numesc pe bunica mea – incerca sa ma linisteasca povestindu-mi povestirea mea favorita din biblie cu Estera. Avea un dar deosebit de a povestii aceasta povestire in asa fel incat parca o vedeam pe regina Estera in rochia ei lunga si cu parul lasat pe umeri stand in fata regelui Ahasveros. Puteam sa il vad si pe Haman cu parul negru si fata lui crunta.

Dar atunci nici macar aceasta nu putea sa imi distraga atentia de la gandurile mele – curand aveam sa primesc un fratior dar nu stiam exact cum. Stiam doar ca mami cu tati sunt la spital si telefonul nu mai suna odata. Imi amintesc ca mi-era frica. Parca vad teama in ochii mamitei care incerca sa o ascunda fata de mine.

Suna telefonul. “Alo?” Imi amintesc bine fata bunicei mele care dintr-o data se insenineaza si teama se transforma intr-o bucurie. “Totul e bine. Ai un fratior”, mi-a spus.

Cand l-au adus pe Fredy acasa, mami mi-a spus, “Stii, bebelusii noaptea plang ca le e foame. Tu sa nu te sperii, sa dormi mai departe.” Si asa a fost in prima noapte. Parca o vad pe mami pe canapea cu Fredy in brate, facandu-mi semn sa ma culc la loc. Dar era prea tarziu. Am sarit din pat, m-am asezat langa ea, si am numarat degetele de la maini si de la picioare la Fredy – sa fiu sigura ca le are pe toate.

Read Full Post »

Aspiratorul meu este un pui mic negru de elefant. Nu vede prea bine, pentru ca obisnuieste sa dea cu capu in toate usile (si pereti, dar prefera usi deschise). E cam timid elefantelul meu, mereu trag de el, dar el nimic, se opreste in usa si nu merge mai departe. In schimb isi baga trompa peste tot, chiar si sub pat sau dupa sifoniere, numai sa se stie el in siguranta: intai baga trompa, vede ca totul e ok, si apoi urmeaza si el cu pasi sovaielnici. Ce sa va mai spun despre elefantelul meu mic, negru? Imi place de el, are caracter!

Read Full Post »

I’m back!

Pfuuu o luna fara internet.. ce greu a fost… Nu ca nu as fi avut altceva cu care sa imi ocup timpul (din contra) dar deh… zilele astea rupta de lume fara internet si tv au fost greu de suportat.

Acesta este si motivul pt care nu am mai postat in ultimul timp… Idei as fi avut (cateva din ele nu le-am uitat) asa ca voi revenii din nou cu posturi (sper ca si pt tine) interesante.

Read Full Post »

Vorbeam aseara cu cineva care are experienta, si m-a invatat ceva interesant. Nu ca nu as fi stiut in teorie (practica ma omoara)… totusi mi-a dat de gandit. Spunea el ca daca nu ai fost fericit inaintea unui eveniment care crezi tu ca te va face fericit (job, casatorie, copil) nu vei fi nici dupa aceea. Ca esti indragostit si te gandesi “vaai ce fericit sunt, niciodata nu as fi crezut ca pot sa fiu asa de fericit” sau ca ai bani si traiesti comfortabil nu inseamna adevarata fericire. Pentru ca fericirea este la nivelul creierului. Este felul cum gandesti si cum vezi viata. Factorii externi, partener, bani, etc. te pot ajuta sa fi fericit, dar fericirea nu ti-o aduc…

Read Full Post »

Cred ca fiecare a incercat cel putin odata sa-si dea numele pe google sa afle ce informatii se pot obtine.

Ni se spune ca in societatea noastra se pune mare pret pe sfera privata… dar un simplu search pe google da detalii despre adresa, numar de telefon, site-uri frecventate, site-uri personale, profile, religie, educatie scolara, colegi de liceu, poze, materiale video, etc. 

Nu ma asteptam la atatea informatii… lipseste doar marimea la pantof. Este socant sa stii ca oricine poate obtine in mai putin de 5 secunde informatii majore despre tine. As vrea sa pot da timpul inapoi, in care nu eram poluati de internet si telefonie mobila. Cand o relatie se lega natural vorbind face to face si nu prin chat. Cand asteptai nerabdator sa primesti o scrisoare in loc de beep, cand jucai fotbal cu copiii in fata blocului si nu fifa pe calculator. Si mai ales cand nu trebuia sa te ingrijorezi ce spune internetul despre tine.

Read Full Post »

Adelina

Saptamana aceasta am fost la notar sa fac o imputernicire. Am completat formularul, dupa care secretara ma intreaba pe un ton nu prea placut: “Si de ce nu ati scris numele complet?” Pe moment nu am stiut ce sa-i raspund pentru ca nu eram constienta de greseala pe care aparent am facut-o. In urmatorul moment imi arata pasaportul in care scrie Larisa-Adelina, si imi explica nerabdatoare, ca daca este trecuta o liniuta intre cele doua nume, trebuie sa scriu pe toate actele Larisa-Adelina.

Tot saptamana aceasta am fost atentionata de frumusetea numelui Adelina si ca ar trebui sa fac din el ce am facut din maripossa. De ziua mea, o prietena mi-a facut o surpriza scriindu-mi tot ceea ce poate sa insemne Larissa , asa ca acum vreau sa spun cate ceva si despre al doilea nume al meu.

Cand aveam vreo 5-6 ani, parintii au facut “greseala” sa imi spuna ca mai am un nume in afara de Larisa. Ceea ce m-a facut sa zic la toata lumea ca nu ma mai cheama Larisa, ci Adelina. Nu mai raspundeam cand ma striga cineva Larisa si cea mai fericita eram atunci cand instructoarea la lectiune ma striga Adelina. Au avut ceva de luptat parintii cu mine in acea perioada de copil rebel, si din motivul ca nimanui nu ii venea usor sa ma strige altfel decat pana atunci.

A trecut si acea perioada, am intrat la liceu unde am primit tot felul de nume (gen Lary-Fary, Larry, Laruso, etc.) care putin ma deranjau, pentru ca intre timp ajunsese sa imi placa numele Larisa si chiar eram mandra de el (ceea ce si acum e valabil).

Totusi al doilea nume pe care il port, Adelina, este ceva special pentru mine. A devenit un fel de alint. Cand cineva ma numeste Adelina, stiu ca ii pasa de mine, vrea sa ma numeasca altfel decat restul lumii, si asta imi place…

Numele Adelina provine de la “Adal”, ceea ce in germana veche inseamna nobil.

Read Full Post »

Older Posts »