Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2009

Cum iti dai seama ca esti roman

– tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
 – incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu
 – stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
 – ajungi la petreceri cu una/doua ore intirziere si ti se pare foarte normal.
 – dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti
 – parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi. 
 – ai perdele de dantela
 – ai fata de masa din macrame
 – ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie
 – ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta
 – ai sau ai avut covoare pe pereti
 – ai draperii macar la o usa din casa
 – mama ta recicleaza paharele de plastic, farfuriile din carton si
pungile de la sandwichuri spalindu-le.
 – folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi
 – raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de
recipiente de plastic si sticla.
 – parintii te striga cu diminutive animale cind ii enervezi
 – nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport
 – suni interurban numai dupa ora 11 PM
 – parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii.
 – parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon 
 – ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria
 – nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta.
 – ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers.
 – copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara
 – porti palton din septembrie pina in mai
 – daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 grade afara
 – crezi ca “urda”, “mamaliga”, “parizer”, ” telemea”, “zacusca” sint feluri internationale de mincare
 – cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare
 tuica din casa… si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni…
 – cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”…

Read Full Post »

Aspiratorul meu este un pui mic negru de elefant. Nu vede prea bine, pentru ca obisnuieste sa dea cu capu in toate usile (si pereti, dar prefera usi deschise). E cam timid elefantelul meu, mereu trag de el, dar el nimic, se opreste in usa si nu merge mai departe. In schimb isi baga trompa peste tot, chiar si sub pat sau dupa sifoniere, numai sa se stie el in siguranta: intai baga trompa, vede ca totul e ok, si apoi urmeaza si el cu pasi sovaielnici. Ce sa va mai spun despre elefantelul meu mic, negru? Imi place de el, are caracter!

Read Full Post »

Fata galbena care rade

Read Full Post »

Cerere de prietenie

De ce sa ne ascundem? Ce atatea formalitati si situatii jenante? Sa spunem lucrurilor pe nume, pe mess:

[…]: sti ce am aflat?
Larissa: ce?
Larissa: sunt curioasa
[…]: ca noi nu santem chiar asa neamuri….
[…]:adica santem insa putem fi si altceva in afara de verisori
[…]: ….
[…]: cik
Larissa: cum adica?
Larissa: aa
Larissa: ca suntem mai indepartati?
[…]: daa
[…]:adica daca am vrea sa vb ca prieteni,nu ar fi prblm
[…]: cika
Larissa: mmh interesanta idee
Larissa: ce facem in cazul asta?
[…]: nu am intrebat
[…]: am auzit asa intamplator
[…]: vrei sa fim prieteni?
Larissa: adica iubiti?
[…]: nu ca iubiti doar cand vom fi casatoriti…
Larissa: aa inteleg
Larissa: hmm
Larissa: am sa ma gandesc
Larissa::P
[…]: 😛
[…]: cretza,finutza….hmmmm
[…]: creatza
Larissa: 🙂
[…]: sa sti ca am sa ma gandesc si eu
Larissa: credeam ca tu te-ai gandit deja
[…]: ba da

[…]: insa acum am sa ma gandsc mai mult

Larissa: mie imi place stadiul nostru de veri
[…]: 😦
[…]: nu mai vreau sa fi verisoara mea
Larissa: eeei
Larissa: e prea tare conversatia asta
Larissa: :))

Read Full Post »

One of the most inspirational people for me is Ben Carson. His childhood was a hard and riskful one, but with the strength and faith of his mother, he became the head of the pediatric neurosurgery of Johns Hopkins at the young age of 33 and one of the the top 10 brain surgeons that specializes on pediatric brain surgery. He did surgeries no one else dared to do before. One of his great achievements was the separation of the Binder twins joined on their heads in 1987. In his first book “Gifted Hands” he describes his childhood and how he became who he is now.

He wants to inspire as many young people as possible to believe in themselves and jump over the borders that seem to interfere with their future plans. He shares his “life philosophy” in his book “Take the Risk“. On the basis of four questions, Dr. Carson can determine whether he should do something or not:

  • What’s the best thing that happens if I do something?
  • What’s the worst thing that happens if I do something?
  • What’s the best thing that happens if I do nothing?
  • What’s the worst thing that happens if I do nothing?

Let this man’s life inspire yours too.

Read Full Post »