Feeds:
Posts
Comments

I am a vegetarian but this is just too funny!! :)))

Gli Sposi

Fanny Crosby

Autoare a mai mult de 9000 de imnuri plus 1000 de poeme și cântări seculare, Francis Jane Crosby, cunoscută ca Fanny, a fost una dintre cele mai iubite personalități creștine din secolul al 19lea. Pe lânga imnurile ei, printre care unele sunt cele mai populare în toate denominațiile creștine, ea a fost cunoscută și ca predicatoare, învățătoare și lucrătoare în misiune. Cel mai remarcabil lucru despre ea este că a facut toate aceasta în ciuda faptului că era oarbă din fragedă copilărie.

Un pastor a remarcat odata fără rea voință: „Consider că e un mare păcat că Dumnezeu nu ți-a dat vedere, în timp ce te-a binecuvântat cu atâtea alte daruri.“ Fanny Crosby nu a ezitat să răspundă pentru că mai auzise astfel de comentarii înainte, „Știi, dacă la naștere aș fi putut să îmi pun o singură dorință, mi-aș fi dorit să fiu născută oarbă! Pentru că atunci când voi ajunge în cer, prima față pe care o voi vedea cu bucurie, va fi aceea al Salvatorului meu.“

Născută în Putnam County, New York, Fanny s-a îmbolnăvit de infecție la ochi în primele două luni ale vieții ei fragede. Din nefericire, medicul familiei a fost plecat, iar alt om – care s-a prefăcut ca fiind medic certificat – a tratat-o prescriindu-i comprese cu muștar iute, care trebuiau aplicate asupra ochilor ei. Din nefericire acest tratament a lasat-o oarbă. Când s-a descoperit că acest om nu era doctor cu adevărat, el a dispărut. Câteva luni mai târziu, tatăl fetiței a murit. Mama a fost forțată să-și găsească un loc de muncă în orașul învecinat, lăsând fetița în grija bunicii Eunice.

Ca Fanny să nu rămână dependentă de alte persoane, așa cum era obișnuit pentru oamenii orbi la data aceea, Eunice a educat-o și a învățat-o multe aspecte ale lumii din jurul ei, ajutand-o să memoreze pasaje mari ale Bibliei și altor cărți.

Pentru că doctorii spuneau că nu se mai poate face nimic ca vederea ei să fie refăcută, bunica Eunice a ajutat-o să-și dezvolte memoria, în timp ce fetiță creștea și se juca cât de normal posibil cu ceilalți copii.

Dragostea ei pentru poezie a început devreme – primele ei versuri le-a scris la 8 ani, aratând refuzul ei de a se compătimii pe sine însăși:

O, ce suflet fericit sunt,
Desi nu pot vedea!
Sunt determinată ca în aceasta lume
Să fiu fericită.

De câte binecuvântări mă bucur,
pe care alții nu le au,
Să plâng și să oftez pentru că sunt oarbă
Nu pot, și nu o voi face!

Ocazional Fanny a mers la școlile locale, dar pentru că învățătorii nu au știut cum să o ajute, nu a rămas niciodată mult. Cu toate acestea, perioada adolescenței a evidențiat talentul ei creativ – cânta cu vocea, cânta la pian și a devenit cunoscută ca poetă. La vârsta de 14 ani mama ei a auzit despre o noua șansă pentru Fanny în Institutul pentru orbi din New York, care tocmai se deschisese. În 1835 Fanny s-a înscris la școală și acolo a găsit în sfărșit acel lucru pentru care se ruga – o șansă să trăiască printre oamenii care puteau să o învețe toate lucrurile care o interesau. În acest institut și-a petrecut 23 de ani din viața ei: 12 ca elevă și 11 ca învățătoare.

Un om al științei care studia creierul uman a cunoscut-o pe Fanny în timp ce era la școala și a spus despre ea: „Avem aici o poetă. Încurajați-o cât de mult posibil. Citiți-i cele mai bune cărți și învațați-o cele mai bune poeme. Veți auzi despre această tânără domnișoară într-o zi.“ Nu a durat mult, pentru că la vârsta de 23 de ani Fanny a făcut cunoștință cu președinții lumii de atunci.

Un alt membru al institutului, Alexander van Alstine s-a căsătorit cu Fanny în anul 1958. El a fost considerat unul dintre cei mai buni organiști din New York la data aceea și a scris melodiile la multor imnuri ale lui Fanny. Ea însăși a compus puține melodii pentru imnurile ei, deși cânta la o mulțime de instrumente cum este arpa, pianul și chitara.

În anul 1859 Fanny a născut un copil care la scurt timp după aceea a murit. Ea a vorbit foarte rar despre acest incident, de aceea nu se știe nici măcar daca a fost o fata sau un băiat.

Mulți muzicieni veneau la Fanny pentru versuri. De exemplu a venit într-o zi la ea muzicianul William Doane, care i-a fost prieten apropiat peste 40 de ani. Vizita a fost surpriza pentru Fanny, dar Doane a rugat-o sa îi scrie câteva cuvinte pentru melodia care tocmai o compusese și trebuia să o cânte la următorul congres. Singura problemă era că trenul pentru acest congres pleca în 35 de minute. În timp ce el cânta melodia la pian, Fanny a bătut din palme și a exclamat: „Cântarea ta spune Sigur la Domnu-n brațe!” Apoi s-a retras să se roage și s-a intors cu versurile acestui imn, care mai târziu au fost o inspirație pentru aceia care au pierdut un copil ca și ea.

Deși Fanny avea contracte cu diferiți editori să scrie 3 imnuri pe săptămână, de multe ori scria 6 imnuri pe zi, pentru un dolar sau doi pe imn, multe din ele devenind foarte populare. Pe când mulți gândeau ca Fanny era exploatată și o îndemnau să ceară mai mulți bani pentru munca ei, ea nu era deacord cu ei. Ea simțea ca imnurile ei erau o muncă pentru Domnul, iar răsplata ei erau sufletele care Îl descopereau pe Isus prin ele.

Găsim în cartea de cântari adventistă 20 de imnuri scrise de Fanny Crosby, printre care Spune-mi povestea iubirii, Ce fericire am pe Isus, Vino la apa de viață și Mărețe Sabat, un imn care arată lumina ei și în privința adevăratei zile de odihnă.

Fanny Crosby avea capacitatea de a compune imnuri foarte complexe și muzică cu o structură mult mai clasică, dar a preferat să scrie versuri simple și sentimentale, care puteau fi folosite pentru evanghelizare. A continuat să scrie imnuri până la moartea ei, cu o lună înainte de a împlini 95 de ani. “Vei ajunge la capătul râului, într-o dulce zi, în curând!” a fost ultima strofă compusă de ea.

Cand m-am urcat in dimineata aceasta ca de obicei la 6:37 in tren, mi-a venit un gand: De ce nu as citi Biblia in drum spre lucru? Urmatorul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca nimeni nu citeste biblia in transportul public. Cu siguranta multi crestini folosesc transportul public, si poate au avut acelas gand, dar ar fi putin ciudat sa o faca. M-am gandit ca si eu m-as simti ciudat sa citesc Biblia in public, asa ca am cautat un loc liber (nici n-ai idee ce aglomerat este la ora aceea) si am scos cartea “Dschungelkind” de Sabine Kuegler, care mi-a captivat atat de mult atentia incat nu am simtit ce se intampla in jurul meu.

Cand s-a apropiat statia unde trebuia sa cobor, a fost si prima data cand mi-am ridicat ochii din carte de cand ma asezasem pe locul meu. Vagonul se golise aproape complet, numai o fata, aproximativ de varsta mea, statea vis-a-vis de mine si citea in Biblie…

Memoria (Part 3)

Acum stim ce spun oamenii de stiinta despre memorie. Dar Dumnezeu, acela care ne-a creat, de fapt de ce ne-a dat memoria?

“Si poruncile acestea pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula.” – Deuteronom 6:6,7

Suna logic. Dar cum facem ca sa o pastram?

“Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au o minte sanatoasa, si slava Lui tine in veci.” – Psalm 111:10 

Si unde gasim noi intelepciunea asta?

“Eu intelepciunea, am ca locuinta mintea, si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.” Prov. 8:12

 Ultimul punct in prezentarea mea, pe care il consider cel mai important, este inspirat de Ellen White, din cartea “Minte, caracter, personalitate”.

 Cum sa ne dezvoltam memoria

1)     Studiul Bibliei

Mintea nu trebuie lăsată să hoinărească. Ea trebuie educată pentru a stărui asupra Scripturilor şi asupra unor subiecte nobile. Aţi putea să vă propuneţi să memoraţi fragmente din Biblie şi chiar capitole întregi, care urmează a fi repetate atunci când Satana vă asaltează cu ispitele sale. Unul dintre pasajele cele mai recomandate în vederea realizării unui asemenea obiectiv este capitolul 58 din Isaia. […]

 Studiul Bibliei produce o minte bine echilibrată. – Aceia care se află sub conducerea Duhului Sfânt vor fi capabili să expună adevărul într-un mod inteligent. Studiul însoţit de rugăciunea arzătoare după călăuzirea Duhului şi de o consacrare totală a inimii, pentru a fi sfinţită prin adevăr, constituie calea spre împlinirea făgăduinţelor lui Hristos. Rezultatul unui asemenea studiu va fi dobândirea unei minţi bine echilibrate, deoarece puterile morale, mintale şi fizice ale fiinţei vor fi dezvoltate în mod armonios.

 Biblia dezvoltă capacităţile intelectuale. – Dacă urmărim să ne însuşim acea cunoştinţă ce poate fi obţinută printr-un studiu al Bibliei, capacităţile noastre intelectuale vor fi dezvoltate. Mintea îşi lărgeşte orizontul gândirii şi devine cu mult mai echilibrată în cadrul unui studiu al Bibliei decât dacă ar fi ocupată cu dobândirea culturii generale, obţinute prin intermediul unei literaturi care nu are nici o tangenţă cu Scriptura. Nici o cunoaştere nu este atât de temeinică, de consecventă şi de vastă cum este aceea care poate fi dobândită din studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul izvor al oricărei cunoaşteri.

2)     Perseverenta

 Ceea ce conduce la câştigarea victoriei este un studiu serios, o străduinţă fermă şi un efort perseverent. Nu risipiţi nici o clipă şi nici o oră. Rezultatul muncii, al unei munci sârguincioase şi conştiincioase, va fi observat şi apreciat. Aceia care doresc să aibă o minte mai puternică o pot dobândi printr-o lucrare perseverentă. Mintea nu îşi dezvoltă capacitatea şi eficienţa decât prin utilizare. Iar gândirea devine mai perspicace doar dacă este tenace. Cel care îşi va utiliza puterile intelectuale şi fizice în modul cel mai asiduu va atinge cele mai mari rezultate. orice capacitate a fiinţei umane se dezvoltă prin acţiune.

3)     Hrana mintii

O lectură curată şi sănătoasă va reprezenta pentru minte ceea ce reprezintă o hrană sănătoasă pentru organism. În felul acesta, veţi deveni mai puternici, atât pentru a rezista în faţa ispitei, cât şi pentru a vă forma obiceiuri corecte şi pentru a acţiona în conformitate cu principii corecte.

 Ellen White ne avertizeaza de suprasolicitarea mintii:

Studentul care doreşte să parcurgă materia din doi ani de studiu într-un singur an şcolar nu ar trebui să fie lăsat să procedeze aşa în virtutea propriei sale dorinţe. Preluarea unei cantităţi duble de muncă intelectuală înseamnă, pentru mulţi, o suprasolicitare a minţii în detrimentul exerciţiului fizic. Presupunerea că mintea deţine capacitatea de a asimila o supradoză de hrană intelectuală este lipsită de o justificare logică. Suprasolicitarea minţii cu informaţii constituie un păcat la fel de mare ca şi acela al supraîncărcării organelor digestive cu hrană.

 4)     Exercitiul fizic

Întregul organism are nevoie de influenţa înviorătoare a exerciţiului fizic în aer liber. Câteva ore pe zi petrecute într-o activitate fizică vor tinde să reînnoiască vigoarea trupului şi să aducă odihnă şi relaxare minţii. […]Avantajele dobândite prin intermediul activităţii fizice vor conduce la instaurarea echilibrului şi vor preveni suprasolicitarea minţii. Munca va antrena muşchii şi va aduce odihnă creierului obosit. […]Dacă exerciţiul fizic lipseşte, mintea încetează să funcţioneze normal. Ea îşi pierde precizia şi rapiditatea care trebuie să se manifeste printr-un randament maxim şi ajunge să fie lipsită de eficienţă.

 5)     Factorii emotionali

Dacă vă veţi exercita voinţa astfel, încât până şi gândurile voastre să fie aduse în supunere faţă de voinţa lui Hristos, atunci veţi ajunge să fiţi întru totul satisfăcuţi. Voi trebuie să vă cercetaţi propriile inimi fără nici o întârziere şi să muriţi faţă de sine în fiecare zi.

Memoria (Part 2)

Definitie

Memoria este capacitatea sistemului nostru nervos de a pastra informatii, a le ordona si a le reproduce. Informatiile stocate sunt rezultatul proceselor de invatare  constiente si inconstiente. Capacitatea creierului se datoreaza plasticitatii sistemelor neuronale.  

 Clasificarea memoriei dupa durata

Unele lucruri sunt retinute doar pe moment, iar altele ne raman pentru intreaga viata. Cu certitudine, cel mai adesea am uitat un numar de telefon imediat ce l-am notat in agenda desi nu a durat mai mult de 30 de secunde, dar nu uitam ce faceam, unde si cu cine ne aflam, atunci cand am primit o anumita veste de mare importanta.
Retinem cu usurinta un eveniment si uitam cu aceeasi usurinta un altul. Este o mare diferenta in retinerea unor evenimente clasificate subiectiv dupa importanta! Pentru oricare dintre noi exista momente pe care nu le vom uita niciodata, desi pentru altii ele nu reprezinta nimic.

 Asadar putem clasifica memoria dupa durata pastrarii unei informatii.

  1. Memoria Senzoriala: pastreaza Informatii pentru milisecunde pana la secunde.
  2. Memoria de lucru (sau memoria de scurta durata): Pastreaza Informatii pentru cateva minute.
  3. Memoria de lunga durata: Pastreaza Informatii peste ani.

Memoria senzoriala – Memoria de scurta durata

Creierul primeste informatii noi prin organele senzoriale (ochi, urechi, nas,…) si sunt stocate in memoria senzoriala. Un exemplu pentru memoria senzoriala auditiva este capacitatea de a reda ceva tocmai auzit cuvant cu cuvant, fara a fi fost atent la continut.

In memoria senzoriala sunt mult mai multe informatii absorbite decat in memoria de lucru. Dar acestea se pierd in cateva milisecunde. Nu este nevoie un anumit grad de constienta sau atentie pentru acest tip de memorie, dar este importanta pentru a transmite informatii catre memoria de lucru.

 Memoria de lucru

 Memoria de lucru este locul unde se stocheaza cantitate mici de informatii, care sunt pastrate intr-un stadiu activ, oricand disponibil. Informatiile pot fi prelucrate mai departe, iar rezultatele trebuie transpuse si stocate in memoria de lunga durata. Capacitatea memoriei de lucru este limitata, pe cand capacitatea memoriei de lunga durata este nelimitata.

 Memoria de lunga durata

 Memoria de lunga durata este sistemul de stocare permanent al creierului nostru. Aici sunt stocate diferite feluri de informatii. Limitari ale capacitatii sau durata stocarii de informatii nu sunt cunoscute. A uita nu este o problema de capacitate, ci mai degraba o protectie de prea multa stiinta. A uita nu este o problema a pierderii informatiei, ca in celelalte forme de memorie (memoria senzoriala si memoria de lucru), ci o interferenta cu alte continuturi invatate mai inainte sau mai tarziu.

 Asadar se pot diferentia urmatoarele 4 procese ale memoriei de lunga durata:

  • Invatarea/encodarea: stocarea informatiilor noi
  • Consolidarea/pastrarea: Pastrarea informatiilor importante prin rechemarea regulata
  • Amintirea/rechemarea: Reproducerea sau reconstruirea continuturilor memoriei
  • Uitarea: Decaderea urmelor memoriei sau interferente prin informatii concurente

 Pentru transpunerea continuturilor noi ale memoriei in memoria de lunga durata si pastrarea informatiei, este exercitiul absolut necesar, rechemarea si circularea constienta ale informatiilor in memoria de lucru. Ancorarea in memorie creste cu relevanta, numarul asociatilor si cu importanta emotionala.

 Genuri de informatii in memoria de lunga durata

 In principiu se diferentiaza doua forme ale memoriei de lunga durata, care stocheaza diferite feluri de informatii: Memoria declarativa si memoria procedurala. Diferitele forme de informatii sunt independente una de cealalta si prelucrate in diferite areale ale creierului. De exemplu pacientii cu amnezie a memoriei declarative poate avea o performanta netulburata a memoriei procedurale.

 Memoria declarativa

 Memoria declarativa stocheaza facte si evenimente, care pot fi redate constient. Se diferentiaza doua feluri de memorie declarativa:

  • Memoria semantica: Contine cunostinta despre lume, independente de persoana, facte legate de cultura generala. (De exemplu stiu ca Bucuresti este capitala Romaniei, sau ca un copil se naste dintr-o mama si un tata)
  • Memoria episodica: Aici se gasesc episoade, evenimente si facte din biografia personala (De exemplu imi amintesc despre botezul meu, stiu cum arata fata tatalui si cunosc numele tatalui meu).

 Locatia memoriei declarative se afla in Neocortex, si sunt accesibile constientei.

 Memoria procedurala

Memoria procedurala stocheaza abilitati, asteptari, moduri de comportament si rezultatul conditionarii. Continuturile memoriei procedurale pot influienta moduri de comportament fara a activa constienta.

Din aceasta fac parte mai ales functiile motorice. Sa ne gandim la mers pe jos, mersul cu bicicleta, condusul, cantatul la pian: Aici trebuie executate miscari complexe, ale caror demers au fost invatate si des exersate, care acum pot fi rechemate fara a se gandi, fara ca sa fie nevoita constienta sa se ocupe de a da impulse diferitilor muschi pentru a-i coordona. Diferite regiuni subcorticale* sunt responsabile pentru performanta memoriei procedurale.

 *ele nu se afla in Neocortex, asta inseamna ca nu sunt accesibile pentru constienta.

 Anatomia si fiziologia memoriei

 In contrast de exemplu, cu vorbirea, motorica, vazul sau auzul, nu exista un centru al memoriei in creier. Memoria este o functie aditionala a mai multor parti ale creierului. Totusi se pot diferentia structuri anatmoice care sunt necesare pentru amintire.

 Procese neuronale pentru Invatare

 Continutul memoriei se afla in in conexiunile celulelor nervoase, in sinapse. Intre cele aproximativ 100 Mrd. de celule nervoase exista apreciat 100-500 bilioane de sinapse. Importanta este plasticitatea sinapselor. Multe sinapse nu sunt statice, ci pot lua nastere din nou sau pot. Disparea. Ele pot schimba eficienta transmisiei catre alt neuron pentru ele si sinapsele invecinate.

 Structuri (neuro-)anatomice relevante pentru memorie

 Anumite regiuni ale creierului se pot subordona formelor memoriei. Subordonarea se poate demonstra, atunci cand apar perturbari ale memoriei, atunci cand regiunile respective sunt deranjate.

 Memoria de lucru este localizata in cortexul prefrontal. Memoria de lunga durata este localizata in cortex si multe parti subcorticale.

 Memoria declarativa

 Locul stocarii memoriei declarative este intregul neocortex, pentru memoria episodica in special cortexul frontal si temporal pe partea dreapta a creierului, iar pentru memoria semantica in special lobul temporal.

 Chiar daca localizarea stocarii se afla acolo, este imposibil ca invatatul sa aiba loc, fara ca informatii noi sa fie transpuse in memoria declarativa, parti ale sistemului limbic, in deosebi Hipocampus si regiunile invecinate.

 Memoria procedurala

 Cand un om invata diferite abilitati, participa si areale ale cortexului, regiunile motorice si cortexul prefrontal. Esential pentru invatatul procedual este creierul mic si ganglioni bazali.

 Uitarea

 De obicei privim uitarea ca pe ceva negativ. In realitate uitarea este ceva fiziologic, neaparat necesar pentru ca creierul sa nu fie nevoit sa prelucreze fiecare informatie. Aceasta este economisit pentru a pune la indemana procese de gandire constiente si inconstiente. Informatii inutile sunt aruncate in cosul uitarii.

(sursa: http://de.wikipedia.org/wiki/Ged%C3%A4chtnis)

va urma…