Feeds:
Posts
Comments

Memoria (Part 1)

Chiar si dupa decenii, bunicii nostri isi amintesc cu precizie de colegii lor de scoala, de timpuri demult apuse, parca invaluite in legenda si mister, din alta lume si alt timp. Am invatat sa scriem si sa citim in clasele I-II. Tot atunci am invatat si tabla inmultirii si o mai tinem minte si azi. Ne amintim cu drag de excursiile si taberele din scoala, ori de primele iubiri. Ne intristam si acum pentru o intamplare neplacuta din trecut. Ne amintim povestile copilariei asa cum le spuneau bunicii sau parintii nostri, precum la fel de bine ne amintim de faptul ca peste 5 zile trebuie sa sustinem un examen, sau ca trebuie sa ne intalnim cu un prieten. Ne amintim de parfumuri care astazi nu mai sunt; gustul unei prajituri “ca la mama acasa” poate trezi amintiri demult uitate. Despre inot sau mersul pe bicicleta se spune ca odata invatate nu se uita niciodata.

Surprinzator, desi ne amintim fapte si evenimente ce s-au intamplat cu 20 de ani in urma, chiar daca nu ne-am mai gandit niciodata la ele, nu ne putem aminti de exemplu un numar de telefon pe care tocmai l-am format. Nu ne amintim exact ce am facut in urma cu o saptamana, sau nu reusim sa ne amintim numele unei persoane ce tocmai ne-a fost prezentata. Sau nu ne amintim unde ne-am pus cheile, ochelarii, stiloul…

Uneori parca ne simtim asaltati de amintiri, care ne apar in minte de-a valma, iar alte ori, ne simtim frustrati cand un cuvant parca “ne sta pe varful limbii” si este foarte aproape de a fi rostit si totusi nu putem sa ni-l amintim…

Iata doar cateva din situatiile prin care sigur am trecut fiecare dintre noi. Fiecare dintre cele prezentate are legatura cu memoria, marturisind despre implicatiile profunde ale acesteia in viata noastra, despre rolul sau. Atat de multe depind de memorie! Cum am putea functiona fara memorie?

Memoria este cea care ne asigura identitatea: ne permite sa ne recunoastem in propriii nostri ochi! Numai datorita memoriei stim cine suntem! Nu numai ca ne amintim numele propriu, dar ne amintim intregul curs al vietii noastre: fie evenimente semnificative care au lasat urme asupra noastra si care ne-au format, fie detalii, evenimente marunte, fara importanta. Memoria ne asigura continuitatea in timp, facand legatura intre trecut, prezent si viitor. Fara memorie nu ar exista decat prezent.

Memoria este un mecanism complex si fascinant. Va invit sa invatam mai mult despre ea!

Va continua…

Advertisements

Amintiri…

Aveam 7 ani. Inima-mi batea tare, si Mamita – asa o numesc pe bunica mea – incerca sa ma linisteasca povestindu-mi povestirea mea favorita din biblie cu Estera. Avea un dar deosebit de a povestii aceasta povestire in asa fel incat parca o vedeam pe regina Estera in rochia ei lunga si cu parul lasat pe umeri stand in fata regelui Ahasveros. Puteam sa il vad si pe Haman cu parul negru si fata lui crunta.

Dar atunci nici macar aceasta nu putea sa imi distraga atentia de la gandurile mele – curand aveam sa primesc un fratior dar nu stiam exact cum. Stiam doar ca mami cu tati sunt la spital si telefonul nu mai suna odata. Imi amintesc ca mi-era frica. Parca vad teama in ochii mamitei care incerca sa o ascunda fata de mine.

Suna telefonul. “Alo?” Imi amintesc bine fata bunicei mele care dintr-o data se insenineaza si teama se transforma intr-o bucurie. “Totul e bine. Ai un fratior”, mi-a spus.

Cand l-au adus pe Fredy acasa, mami mi-a spus, “Stii, bebelusii noaptea plang ca le e foame. Tu sa nu te sperii, sa dormi mai departe.” Si asa a fost in prima noapte. Parca o vad pe mami pe canapea cu Fredy in brate, facandu-mi semn sa ma culc la loc. Dar era prea tarziu. Am sarit din pat, m-am asezat langa ea, si am numarat degetele de la maini si de la picioare la Fredy – sa fiu sigura ca le are pe toate.

Mergem la Mannheim!

Drag prieten,
 
insfarsit se apropie din nou congresul din Mannheim si avem bucuria sa petrecem un weekend impreuna in care sa reincarcam bateria pe plan spiritual dar si sa ne distram. Organizam aceasta iesire nu in ultimul rand si pentru ca ultimele 3 dati cand am fost ne-a placut la toti foarte mult si am primit numai feedback pozitiv din partea voastra. Iti scriu in scurte cuvinte datele cele mai importante (ca sa nu te plictiesc).
 
Data? 1.-5.Aprilie 2010
 
Locatia? Intr-o scoala inchiriata special pentru acest congres in Mannheim, Germania.
 
Ce facem? Participam la workshopuri si prezentari, ne distram, vizitam orasul.
 
Cazare? Dormim pe saltele si cu saci de dormit (aduse de noi) in clase. Primim de 3x/mancare (vegetariana/vegana)
 
Costuri? 40€/persoana pt congres, costurile transportului se vor calcula la final.
 
Transport? In functie de participanti vom merge cu masinile noastre si daca este necesar vom inchiria microbuz. Vom pleca pe 1.Apr. dupa ora 12 si ne vom intoarce pe 5.Apr. seara acasa.
 
Inscriere? IMPORTANT!!! Sunt locuri limitate (Total 1300). Anul trecut au fost 1600 de participanti, anul acesta se asteapta si mai multi interesati, datorita experientei pozitive din ultimii ani. Inscrierea s-a inceput pe 1.1.10 si se inchide cand locurile s-au ocupat toate.
 
Mai multe informatii? www.yimc.de
 
Ce trebuie sa fac eu? Hotaraste-te ca sa mergi la Mannheim, motiveaza-i si pe prietenii tai si iti garantez ca vei avea de profitat! Spune-mi pana cel tarziu sambata prin mail sau telefon decizia ta, ca sa pot face inscrierea. Hotaraste-te repede, ca sa apucam locuri. Ar fi unfair pentru cei care vor sa mearga si au spus din timp, sa nu mai fie locuri.
 
Lista participantilor pana acum (este incompleta pt ca nu am reusit sa vb cu toti):
Edith Ferencz
Christa Csavdari
Diana Dogaru
Mirela Nechifor
Ramona Stanciu
Cosmin Stanciu
Larissa Mincinoiu
Fredy Mincinoiu
Monica Ferencz (?)
Andreea Savitchi (?)
Dani Savitchi (?)
Betty Tudosa (?)
Graziella Dinu
Alina Simon (?)
Naomi Simon
Erwin Rossik
Vlad Spataru (?)
Lumi Puiu (?)
Erich Stanoiu (?)
Inca ceva: Dorim sa cantam cel putin o cantare impreuna si daca semnul (?) dispare in dreptul lui Lumi si cand avem lista completa, o sa ne inscriu pentru aceasta.
 
Astept raspuns saptamana aceasta de la tine, nu uitati ca trebuie sa ne grabim cu inscrierea!
 
Cu drag,
Larissa

Hanukkah in Vienna

Intr-o seara – pe 12. Decembrie 2009 mai exact – un grup de evrei sarbatorea Hanukkah in centrul Vienei. O atmosfera superba care se raspandea extrem de repede pe intregul Stephansplatz. Am reusit sa prind cateva clipe din bucuria lor:

– tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
 – incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu
 – stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
 – ajungi la petreceri cu una/doua ore intirziere si ti se pare foarte normal.
 – dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti
 – parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi. 
 – ai perdele de dantela
 – ai fata de masa din macrame
 – ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie
 – ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta
 – ai sau ai avut covoare pe pereti
 – ai draperii macar la o usa din casa
 – mama ta recicleaza paharele de plastic, farfuriile din carton si
pungile de la sandwichuri spalindu-le.
 – folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi
 – raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de
recipiente de plastic si sticla.
 – parintii te striga cu diminutive animale cind ii enervezi
 – nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport
 – suni interurban numai dupa ora 11 PM
 – parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii.
 – parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon 
 – ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria
 – nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta.
 – ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers.
 – copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara
 – porti palton din septembrie pina in mai
 – daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 grade afara
 – crezi ca “urda”, “mamaliga”, “parizer”, ” telemea”, “zacusca” sint feluri internationale de mincare
 – cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare
 tuica din casa… si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni…
 – cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”…

Aspiratorul meu este un pui mic negru de elefant. Nu vede prea bine, pentru ca obisnuieste sa dea cu capu in toate usile (si pereti, dar prefera usi deschise). E cam timid elefantelul meu, mereu trag de el, dar el nimic, se opreste in usa si nu merge mai departe. In schimb isi baga trompa peste tot, chiar si sub pat sau dupa sifoniere, numai sa se stie el in siguranta: intai baga trompa, vede ca totul e ok, si apoi urmeaza si el cu pasi sovaielnici. Ce sa va mai spun despre elefantelul meu mic, negru? Imi place de el, are caracter!

Fata galbena care rade