Fata galbena care rade

Cerere de prietenie

De ce sa ne ascundem? Ce atatea formalitati si situatii jenante? Sa spunem lucrurilor pe nume, pe mess:

[...]: sti ce am aflat?
Larissa: ce?
Larissa: sunt curioasa
[...]: ca noi nu santem chiar asa neamuri….
[...]:adica santem insa putem fi si altceva in afara de verisori
[...]: ….
[...]: cik
Larissa: cum adica?
Larissa: aa
Larissa: ca suntem mai indepartati?
[...]: daa
[...]:adica daca am vrea sa vb ca prieteni,nu ar fi prblm
[...]: cika
Larissa: mmh interesanta idee
Larissa: ce facem in cazul asta?
[...]: nu am intrebat
[...]: am auzit asa intamplator
[...]: vrei sa fim prieteni?
Larissa: adica iubiti?
[...]: nu ca iubiti doar cand vom fi casatoriti…
Larissa: aa inteleg
Larissa: hmm
Larissa: am sa ma gandesc
Larissa::P
[...]:
[...]: cretza,finutza….hmmmm
[...]: creatza
Larissa:
[...]: sa sti ca am sa ma gandesc si eu
Larissa: credeam ca tu te-ai gandit deja
[...]: ba da

[...]: insa acum am sa ma gandsc mai mult

Larissa: mie imi place stadiul nostru de veri
[...]:
[...]: nu mai vreau sa fi verisoara mea
Larissa: eeei
Larissa: e prea tare conversatia asta
Larissa: )

Dr. Ben Carson

One of the most inspirational people for me is Ben Carson. His childhood was a hard and riskful one, but with the strength and faith of his mother, he became the head of the pediatric neurosurgery of Johns Hopkins at the young age of 33 and one of the the top 10 brain surgeons that specializes on pediatric brain surgery. He did surgeries no one else dared to do before. One of his great achievements was the separation of the Binder twins joined on their heads in 1987. In his first book “Gifted Hands” he describes his childhood and how he became who he is now.

He wants to inspire as many young people as possible to believe in themselves and jump over the borders that seem to interfere with their future plans. He shares his “life philosophy” in his book “Take the Risk“. On the basis of four questions, Dr. Carson can determine whether he should do something or not:

• What’s the best thing that happens if I do something?
• What’s the worst thing that happens if I do something?
  
• What’s the best thing that happens if I do nothing?
• What’s the worst thing that happens if I do nothing?

Let this man’s life inspire yours too.

A Sound of Silence – Eva K. Anderson

I’m back!

Pfuuu o luna fara internet.. ce greu a fost… Nu ca nu as fi avut altceva cu care sa imi ocup timpul (din contra) dar deh… zilele astea rupta de lume fara internet si tv au fost greu de suportat.

Acesta este si motivul pt care nu am mai postat in ultimul timp… Idei as fi avut (cateva din ele nu le-am uitat) asa ca voi revenii din nou cu posturi (sper ca si pt tine) interesante.

Cat found!!

Demotivation of the week: MEDIOCRITY

fericirea este ceva la nivelul creierului

Vorbeam aseara cu cineva care are experienta, si m-a invatat ceva interesant. Nu ca nu as fi stiut in teorie (practica ma omoara)… totusi mi-a dat de gandit. Spunea el ca daca nu ai fost fericit inaintea unui eveniment care crezi tu ca te va face fericit (job, casatorie, copil) nu vei fi nici dupa aceea. Ca esti indragostit si te gandesi “vaai ce fericit sunt, niciodata nu as fi crezut ca pot sa fiu asa de fericit” sau ca ai bani si traiesti comfortabil nu inseamna adevarata fericire. Pentru ca fericirea este la nivelul creierului. Este felul cum gandesti si cum vezi viata. Factorii externi, partener, bani, etc. te pot ajuta sa fi fericit, dar fericirea nu ti-o aduc…

Research results: all information complete

Cred ca fiecare a incercat cel putin odata sa-si dea numele pe google sa afle ce informatii se pot obtine.

Ni se spune ca in societatea noastra se pune mare pret pe sfera privata… dar un simplu search pe google da detalii despre adresa, numar de telefon, site-uri frecventate, site-uri personale, profile, religie, educatie scolara, colegi de liceu, poze, materiale video, etc. 

Nu ma asteptam la atatea informatii… lipseste doar marimea la pantof. Este socant sa stii ca oricine poate obtine in mai putin de 5 secunde informatii majore despre tine. As vrea sa pot da timpul inapoi, in care nu eram poluati de internet si telefonie mobila. Cand o relatie se lega natural vorbind face to face si nu prin chat. Cand asteptai nerabdator sa primesti o scrisoare in loc de beep, cand jucai fotbal cu copiii in fata blocului si nu fifa pe calculator. Si mai ales cand nu trebuia sa te ingrijorezi ce spune internetul despre tine.

Adelina

Saptamana aceasta am fost la notar sa fac o imputernicire. Am completat formularul, dupa care secretara ma intreaba pe un ton nu prea placut: “Si de ce nu ati scris numele complet?” Pe moment nu am stiut ce sa-i raspund pentru ca nu eram constienta de greseala pe care aparent am facut-o. In urmatorul moment imi arata pasaportul in care scrie Larisa-Adelina, si imi explica nerabdatoare, ca daca este trecuta o liniuta intre cele doua nume, trebuie sa scriu pe toate actele Larisa-Adelina.

Tot saptamana aceasta am fost atentionata de frumusetea numelui Adelina si ca ar trebui sa fac din el ce am facut din maripossa. De ziua mea, o prietena mi-a facut o surpriza scriindu-mi tot ceea ce poate sa insemne Larissa , asa ca acum vreau sa spun cate ceva si despre al doilea nume al meu.

Cand aveam vreo 5-6 ani, parintii au facut “greseala” sa imi spuna ca mai am un nume in afara de Larisa. Ceea ce m-a facut sa zic la toata lumea ca nu ma mai cheama Larisa, ci Adelina. Nu mai raspundeam cand ma striga cineva Larisa si cea mai fericita eram atunci cand instructoarea la lectiune ma striga Adelina. Au avut ceva de luptat parintii cu mine in acea perioada de copil rebel, si din motivul ca nimanui nu ii venea usor sa ma strige altfel decat pana atunci.

A trecut si acea perioada, am intrat la liceu unde am primit tot felul de nume (gen Lary-Fary, Larry, Laruso, etc.) care putin ma deranjau, pentru ca intre timp ajunsese sa imi placa numele Larisa si chiar eram mandra de el (ceea ce si acum e valabil).

Totusi al doilea nume pe care il port, Adelina, este ceva special pentru mine. A devenit un fel de alint. Cand cineva ma numeste Adelina, stiu ca ii pasa de mine, vrea sa ma numeasca altfel decat restul lumii, si asta imi place…

Numele Adelina provine de la “Adal”, ceea ce in germana veche inseamna nobil.